Cine, oare, nu e frustrat zilele astea? ȘI în orice zile, de fapt, nu doar acum, când avem de gestionat o pandemie. Avem motive în fiecare zi, de la cele mai mari, la cele mici și sâcâitoare.
Frustrarea este o emoție apăsătoare care ne trece prin diverse stări: de la furie, agitație, neplăcere, nesiguranță și invidie până la putere și încredere, atunci când reușim să o „domesticim”sau să o „îmblânzim”.
Când frustrarea preia controlul, comportamentul nostru devine incoerent, manipulativ, haotic sau nevrotic. Dar când suntem frustrați putem să ne regăsim și într-un stimul declanșator, care să scoată la suprafață resursele noastre interioare.
Suntem frustrați atunci când considerăm că ceea ce avem de făcut e mai mult, mai greu de obținut în raport cu resursele noastre interioare. Aici încrederea, răbdarea și curiozitatea sunt trăsături care pot veni ca un liant de susținere, de reconfigurare a traseului pentru a crea noi tipare neuronale și strategii comportamentale.
E nevoie de timp ca să exersăm o abilitate, un comportament, ca să obținem rezultate bune și ca să ajungem la performanță.
Imaginează-ți viața unui instrumentist. Câți dintre noi nu ne-am dorit să cântăm la pian, chitară, saxofon sau la un alt instrument?! Când am pus mâna pe instrument prima dată, ne-au izbit niște sunete care nu aveau nimic de-a face cu armonia muzicală și cursivitatea ei. E nevoie de exersare, ore, zile, luni și ani in șir. E nevoie de pasiune, de ambiție și de hotărâre. Și de multă voință ca să ajungi un mare instrumentist care să se joace cu acordurile muzicale.
În fața frustrării e important să te întrebi următoarele:
- Ce corzi îți atinge starea existentă? Cum te face să te simți? Și de ce?
- Care sunt resursele de care ai nevoie? Cum le poți dobândi? Cine te poate ajuta?
- Ce ești dispus să faci ca să ajungi la rezultatul dorit și ce interval de timp ai la dispoziție? Cât vrei să investești? Iar investițiile sunt uneori în timp, alteori în energie, în bani sau chiar în oameni care te pot ajuta.
Îți propun să iei frustrarea ca pe un aliat, care să te însoțească într-o călătorie în redefinirea ta pentru a te descoperi în spațiul creației personale. Pentru că – știi ce? – frustrarea obligă la creativitate. La găsirea de noi soluții, de noi strategii. Dacă o vei vedea ca pe un ghid în situația ta, ai șanse mari să te bucuri de ceea ce vei desoperi despre tine, despre puterea ta și despre capacitățile tale.
Important e să nu rămâi în cușca ei, cușcă în care poți să trăiești blocajul, neputința sau chiar invidia. Prin exersare, poți să descoperi și puterea, victoria, chiar strălucirea.
Și-i musai să-ți mai spun ceva: cu toții am trăit frustrarea, încă de când am venit pe lume.
Frustrați că ne pierdem coconul din pântecul matern, frustrarea că nu ne erau înțelese nevoile de bază când eram bebeluși și nu puteam să le dăm glas altfel decât prin țipăt. Țipăt care uneori era înțeles, alteori nu. Dar cea mai faină lecție a fiecăruia dintre noi, pe bune că am trecut prin ea fiecare, a fost când am învățat să facem trecerea din a ne mișca în 4 labe în 2 picioare.
Nu e fantastic câtă hotărâre și pasiune aveam în a nu rămâne țintuiți în 4 labe? Ei bine, ar trebui să ne amintim mai des de această voință si capacitate de a ne ridica de jos, de această hotărâre de a ajunge la punctul dorit și a nu ne lăsa „îngenuncheați”! Pe mine imaginea asta mă ajută teribil atunci când vreau să fac ceva și ma poticnesc de frustrare.
Aștept ideile și experiențele tale.
Tu cum te mobilizezi ca să acționezi și să treci de frustrare?