Ce este sindromul burnout?
E sindromul epuizării psihice, care se manifestă ca o ardere internă și ne ia din vitalitate. Este o afecțiune complexă asociată cu epuizarea mentală, fizică și emoțională care apare ca urmare a stresului excesiv acumulat pe termen lung.
Apare pentru că avem dorințe și așteptări așa de mari, vrem să dovedim atât de multe și ne dorim să nu dezamăgim. De aici se naște un grad foarte mare de așteptări cu privire la propria persoană, implicarea este foarte mare și ne solicită să performâm la standarde foarte înalte pe termen lung,care nu corespund cu resursele noastre energetice.
Ajungem, în cele din urmă, la o dublă dezamăgire: față de noi înșine (pentru că avem standarde foarte ridicate), dar și față de cei din jur (pentru că percepem că nu răspundem nevoilor celorlalți așa cum ne așteptăm că le au ei cu privire la noi, mai ales dacă credem că ei ne văd foarte sus).
În realitate, devenim propriii noștri călăi prin simplu motiv că nu știm să spunem „STOP”, nu ne luăm pauze, nu lăsăm deloc garda jos. Tragem, tragem, tragem.
Suntem ca un copil care vrea să înfulece toate bunătățile de pe masă și nu își ia timp să le digere.
Relația cu munca se învață adesea din…familie
Noi am învățat să preluăm responsabilități din familie. Relația cu munca am învățat-o tot în familie. Acolo am văzut ce înseamnă să fim responsabili, am văzut ce relație au avut părinții noștri cu munca: cum își luau pauze, cum își savurau concediile, cum s-au bucurat de succesele lor. Suntem influențați și de ordinea nașterii.
- Primii născuți sunt cei care sunt supra-responsabili, îi protejează pe alții. În contextul muncii, ei pot să ia asupra lor task-uri și să se adâncească în muncă din dorința de a-i elibera pe alții, de a-i proteja și de a răspunde în mod anticipat nevoilor colegilor.
- Mijlociii sunt de obicei mediatori, oameni de legătură, amuzanți, vor să detensioneze atmosfera și să creeze un climat de liniște și de pace.
- Mezinii sunt de multe ori răsfățați, se lasă ajutați, știu să ceară ajutor, doresc mult să confirme, iar când își propun să demonstreze că sunt capabili, pot ajunge șefi foarte severi și aspri.
- Persoanele singure la părinți sunt foarte ordonate și riguroase, știu să-și facă munca, de obicei nu împart cu alții, dar pot fi și foarte generoase pentru a-și atrage relații fraterne.
Din multe puncte de vedere, aceste arhetiupuri se păstrează toată viața noastră, nu doar în copilărie. Fiecare dintre categoriile enunțate poate ajunge la burnout, ne ajută să știm ce arhetip avem și la ce suntem predispuși.
Vă propun o carte pe tema aceasta, dacă sunteți curioși să descoperiți mai multe informații: Linda Blair – Ordinea nașterii.
Fazele burnoutului
- FAZA 1 – ENTUZIASM, VISARE
Prima fază, cea de început, e o etapă de foarte mare însuflețire, cu mult entuziasm și cu o mare dorință de a performa. E o dorință de a da tot ce e mai bun din tine, cu toate abilitățile pe care le poți pune în valoare. Poate fi asociată cu omul visător, optimist și plin de energie.
E faza de supraapreciere, fantezii de omnipotență, optimism, supraidentificare cu munca.
- FAZA 2 – CONȘTIENTIZARE
A doua fază e cea în care apar primele dezamăgiri. Simți nevoia de confort, de timp liber, cu prietenii, îți dai seama că ai neglijat viața de familie, prietenii și te retragi.
Când apar dezamăgirile, observi cât de mult te-ai înstrăinat de prieteni, familie.
E faza de confruntare și de conștientizare a arenei în care te afli.
- FAZA 3 – FRUSTRARE
În cea de-a treia fază, expertimentezi eșecul, lipsa de putere, apar probleme cu birocrația, lipsa recunoașterii eforturilor, a rezultatelor și a performanțelor. Ai sentimentul incompetenței.
De aici apar primele simptome psihosomatice: tulburări de somn, demotivare, oboseală, dificultăți de concentrare.
Imaginează-ți că ești într-o arenă, balaurul e mai mare decât ai crezut. Are 9 capete și reușești să-i tai 6. În locul lor, apar alte 8. Și te simți frustrat, neputincios, incompetent, încolțit din toate direcțiile.
- FAZA 4 – APATIE
În ultima fază a burnoutului, deziluzionarea e totală. Ajungi la disperare din cauza lipsei recompenselor eforturilor depuse. Devii resemnat și indiferent.
E o stare de dezgolire, letargie, abdicare, cu sentiment de neputință și lipsă de sens.
Ca să continuăm metafora de mai sus, în această fază abandonezi lupta: lași balaurul să te devoreze.
Te simți inutil, devalorizat, nu ai încredere în tine și în abilitățile tale să mai fii în arenă.
Semne de burnout
- dificultăți de concentrare
- scăderea capacității de a rezolva probleme
- oboseală permanentă, lipsa energiei și a motivației
- sensibilitate
- retragere în sine
- furie, agresivitate
- pierderea sensului, stimă de sine scăzută
- tulburări de somn
- dureri de cap, dureri de stomac
- izolare socială
- consum de alcool și/sau droguri.
Strategii de ieșire
Cu cât conștientizăm mai repede că suntem într-o stare de burnout, cu atât mai bine.
Strategiile de ieșire implică, în primă fază, conștientizarea pericolului care ne paște dacă vom continua să facem lucrurile ca și până atunci.
Apoi, implică o schimbare a stilului de viață.
Putem adopta strategii active sau strategii pasive de ieșire din burnout.
STRATEGII PASIVE
Întoarcerea cu atenția la corp și practică:
- Meditație, yoga, mindfulness
- Colorat/pictat
- Observarea cerului sau a unor obiecte din jur în mod contemplativ
- Alte activități care te relaxează și simți că aduc atenția ta în prezent (origami, croșetat etc.)
STRATEGII ACTIVE
- Plimbări în natură
- Sport, alergat, înot, dans
- Călărie
- Alte activități care te ajută să îți refaci energia.
Exercițiu practic de meditație – Respirație conștientă
- Alocă-ți 10 minute pe zi în care să respiri conștient.
- Adoptă o poziție a corpului dreaptă: fie stai cu trunchiul drept și cu picioarele pe podea, fie te întinzi pe pat cu brațele și picioarele depărtate și cu capul la același nivel ca și corpul. Decuplează-te de surse de stres și adu-ți atenția doar la corp.
- Inspiră pe o nară timp de 4 secunde. Ține respirația timp de 4 secunde, apoi expiră pe nara cealaltă. Când inspiri sau expiri, ține nara cealaltă acoperită cu un deget.
- Cum te ajută acest exercițiu: te liniștește și îți aduce atenția la tine și la corpul tău, reintri în contact cu tine, cu respirația ta. E un exercițiu de ordonare și liniștire interioară.
- Poți crește numărul de secunde până la 6 sau 8, dacă simți nevoia.
Cum ordonăm haosul
1. Marchează „ringul de luptă”, arena. Ia-ți timp și răspunde la următoarele întrebări:
- Ce câștig din experiența asta?
- La ce îmi servește la nivel de identitate și cu ce mă investește?
- Voi fi mai capabil, mai valoros, pentru cine și în ochii cui? Așadar, de ce intru în lupta asta, cu ce mă ajută?
2. Cere ajutor
- Nu te duce singur în arena de luptă, în ring. Când simți că ești foarte obosit, dă de știre familiei, prietenilor, colegilor și/sau superiorilor. Recunoaște starea cu care te confrunți, inclusiv că nu știi ce să faci.
- Refă relatia cu cei dragi, petrece timp cu ei, implică-te în activități alături de ei și bucurați-vă de timpul petrecut împreună.
- Încearcă să treci de sentimentul de rușine – „cum să arăt că nu pot, că nu știu?”. Fă-ți curaj să te arăți și cu limitele tale.
- Întreabă-te: Ce relație ai cu limitele tale și cu ale altora, cum le faci față? Ești critic, devensiv, ataci sau ești înțelegător?
- Ascultă această voce interioară – a cui este, cum ai învățat să o folosești?
- Vine din copilărie, din joburi anterioare sau de unde ai preluat-o?
3. Investește și dezvoltă relația de ajutor cu tine și cu alții
- Apelează la alții și deleagă unele sarcini. Nu trebuie să le faci tu pe toate.
- Află ce resurse interioare ai și investește în ele. Cultivă-ți hobby-urile, ia-ți timp pentru tine și oferă-ți constant câte un răsfăț, un masaj, o ieșire în natură etc.
- Sărbătorește fiecare succes pe care îl ai pentru că e un efort pe care l-ai depus. Marchează-ți succesele obținute prin mici ritualuri: un cadou, un buchet de flori, o cămașă nouă, un pahar de vin, o experiență.
4. Întoarce-te la natură
- Natura e cea care ne învață să trecem prin viață.
- Privește-i anotimpurile cum trec, cum se derulează. Și cum trăiește natura în orice anotimp. Cum se regenerează. Ne învață că toate trec.
- Iar când ești prea copleșit, ia-ți poziția de spectator în tot actul tău în care ești implicat, copleștit, în care iei așa de multe sarcini.
La final, întreabă-te sincer
- Eu ce îmi doresc pentru mine?
Păstrează-ți flexibilitatea și continuă să te adaptezi. Identifică în ce fel de arenă te afli și creează-ți proprii pași cu care vei „defila” aici.
De fiecare dată stă în puterea ta cum privești arena. Dacă e una de luptă sau una de dans.
Și amintește-ți că în tine stă toată puterea cu care trăiești o experiență pentru că tu îi oferi semnificația.
Alege să-ți fie bine. Pe termen scurt, dar și pe termen lung.
Sănătoși să fim! Și la minte, și la trup.