Scena 1. Ești la masă, iei cina cu familia, după o zi plină. Îți sună telefonul. Te ridici și vezi că ai primit un mesaj. E șeful tău care te roagă să-i trimiți un document la care ai lucrat și pe care nu-l găsește în Inbox. Îi răspunzi că îi trimiți în seara aceea documentul, imediat după cină.
Scena 2. E sâmbătă dimineața și îți sună telefonul. Te sună un coleg, care te roagă mult să ții tu o prezentare în firmă peste o săptămână, în locul lui. Explodezi și îi spui că nu e treaba ta, că nu vrei, nu poți face asta și că te-ai săturat să îl tot duci în spate și să-i faci și lui munca.
Sunt două situații cu care e posibil să te fi confruntat până acum. Să primești un mesaj de la superior în afara orelor de program sau să te roage un coleg să faci ceva în locul lui nu e ceva complet neobișnuit, nu-i așa? Pe unii în deranjează mai tare, pe alții, mai puțin sau chiar deloc.
O componentă esențială în comunicare, ce distorsionează deseori sensul comunicării, este propria experiență. În plus, contează mult în comunicare și valoarea pe care i-o dăm interlocutorului.
În scena 1, ai fost deranjat de la cină. Nu erai în timpul programului, iar șeful ar fi putut aștepta până a doua zi. Sau putea să-ți scrie un email în care să îți ceară documentul. Totuși, reacționezi calm și nu faci mare caz din treaba asta. În fond, ți-a cerut ceva la care ai lucrat tu, sarcina asta îți ia puțin timp, sub 5 minute, iar șeful tău e, probabil, o persoană pe care o investești cu autoritate, încredere și respect.
În scena a doua, colegul îți cere să faci ceva ce presupune o investiție mai mare de timp, poate câteva ore. Ai deja experiențe multiple în care ți-a cerut (el sau alt coleg) să faci ceva în locul lui. Știi că nu e, de fapt, responsabilitatea ta. Nu e un superior cel care ți-a cerut favoarea, iar colegul nu îți e tare simpatic de fapt. Poate mai are „antecedente”, în care ai făcut treaba în locul lui. Deci ai o experiență personală proastă cu astfel de cazuri. De aici și reacția pe care ne-am imaginat că ai avea-o.
Poate accepți, dar răbufnești după aceea, fără să știe sau să afle vreodată, poate accepți, dar te simți frustrat.
Adevărul e că experiențele noastre personale, bagajul cu care venim noi din situații similare, influențează comunicarea noastră. Ce sens dăm noi experienței respective și cum ne raportăm la ea?
Dacă, spre exemplu, ai avut experiențe negative în trecut cu șefi care te solicitau constant la ore nepotrivite, ai putea reacționa dur chiar și prima dată când noul șef calcă pe bec. De față cu el sau după ce închizi telefonul.
Pentru că îți activezi memoria emoțională din trecut. Îți amintești cât te deranja altcineva, la ora 20:00 sau în weekend și faci o asociere mentală, automată și inconștientă, între cele două episoade, chiar dacă se referă la persoane, perioade de timp și contexte diferite.
Ce poți face pentru o mai bună comunicare
De multe ori, nu prea știm ce experiențe (plăcute sau neplăcute) trezim în interlocutorii noștri. De aceea e important să fim atenți și asertivi. Să explicăm de ce nu putem accepta propunerea colegului sau de ce ne deranjează să fim sunați sâmbăta, spre exemplu. Care e motivul pentru care nu putem sau nu vrem să preluăm sarcinile altor colegi? În felul acesta, interlocutorul nostru are șanse să înțeleagă că nu e vorba despre rea-voință.
La final, aș vrea să te rog să te gândești la cel puțin 3 situații în care ți-a „sărit muștarul”, când ai reacționat foarte dur, dar după o oră sau o zi, ți-ai dat seama că poate ai exagerat. Te-ai transpus în altă situație și în alt context, nu în cel de acum.
Fă o listă cu aceste 3 (sau mai multe) situații care pentru tine sunt generatoare de frustrare sau conflict. Și încearcă să afli de unde vine sursa: ce trezește acel comportament în tine.
Ca să înțelegi la ce mă refer, las aici un exemplu ipotetic:
Situație: Mă enervez când sunt sunat în weekend sau în afara orelor de lucru. Devin irascibil și nervos.
Cauza: La primul job, șeful mă suna mereu în weekend. Eram plătit prost, munceam pe rupte, dar apreciere și recunoaștere nu am primit niciodată. Asociez deranjul în afara orelor de program cu lipsa de respect și de apreciere. Simt că se profită de mine!
În momentul în care îți cunoști zonele vulnerabile, poți identifica în relațiile cu alții și în comunicare nevoile personale, dar și limitele pe care vrei să le pui pentru binele tău și al interlocutorului tău.
Spor la exercițiu și să-ți fie cu folos!
Foto: uconsulting.nl