Săptămâna trecută am participat ca trainer la un eveniment, în județul Sibiu. Știam că voi face cam 2 ore și jumătate până acolo, așa că mi-am planificat, pe lângă training, mai multe drumeții, vizite, excursii. Mi-am pregătit bagajul, am urcat în mașină și dusă am fost. 🙂
Blocaje. Nervi întinși la maximum. Șoferi care claxonează fără motiv, deși văd că nu ai pe unde să înaintezi. Drumuri blocate sau în lucru. Multe, dese. Și muncitori pe care-i vezi cum stau. Stau exact ca tine pentru că nici tu nu poți înainta. Așa că stai. Și te enervezi, îți pierzi răbdarea, înjuri și-ți zici că nu mai circuli cu mașina prin România câte zile vei avea…
Dacă peisajul zugrăvit mai sus îți e familiar, înseamnă că ai călătorit, cel puțin de câteva ori, pe șoselele noastre veșnic în lucru și mereu pline de gropi. Șosele pe care ajungi să faci de două ori mai mult timp pentru că dai de un drum blocat sau în lucru la care se tot lucrează de vreo doi ani.
Experiența din trafic de zilele trecute mi-a lăsat un puternic gust amar. Am trecut printr-un spectru complex de stări și am avut și câteva conștientizări pe care aș vrea să le împărtășesc cu voi. În speranța că ideile ajung la cei care au cea mai mare nevoie de ele: șoferi, pasageri, oameni care se enervează în trafic și care nu mai vor să-și otrăvească viața cu nervi zi de zi…
„Ce faci bade, șezi și cugeți? Ba, numa’ șed”
Cam așa suntem și noi în trafic. Deseori, mai mult ședem decât înaintăm. Și nici nu mai prea avem chef să cugetăm, la cât suntem de nervoși, tot din cauza traficului.
Când ești blocat în trafic, marea provocare e să „șezi”. Adică să stai pe fundul tău, în mașina ta, pe un drum pe care nu ai habar când îl vei putea parcurge. În contextul în care toți suntem grăbiți, vrem/trebuie să ajungem cât mai repede la destinație, avem mereu urgențe peste urgențe (unele reale, altele închipuite) și ne așteptăm ca totul să meargă la fel de lin ca un click pe Internet, să așteptăm, să stăm fără un motiv concret e o provocare uriașă pentru mulți dintre noi.
Dar e și o oportunitate să învățăm să facem față IMPREVIZIBILULUI. Care există zilnic în viața noastră și care deseori ne dă de furcă, în situații dintre cele mai diverse. Traficul ne testează limitele din acest punct de vedere și putem folosi aceste blocaje în trafic ca să lucrăm la autoreglarea interioară și la toleranță noastră la frustrare.
Traficul nu-l poți îmbunătăți, iar cu toții vrem să ajungem la destinație cât mai repede. Așadar, ce faci când ești blocat în trafic și nu vezi nicio cale de ieșire?
Și tu te enervezi în trafic?
O să crezi că întrebarea de mai sus e retorică. „Hai, Cristina, ce întrebare e asta? Cine NU se enervează când stă 5 ore pe o șosea blocată, față de 2 ore?” E drept, e semi-retorică întrebarea. 🙂 Dar numai SEMI. Îți spun chiar acum de ce.
Revin la experiența mea de săptămânas trecută: când am văzut că într-o oră am înaintat fix un kilometru (UNUL!), am început să devin apatică. Plictisită. În cele din urmă m-am revoltat, m-am enervat bine și abia apoi am început să caut soluții. Întâi, ca să-mi fie mie bine, apoi ca să trag un semnal de alarmă autorităților. Atât cât se poate în situația de față.
Așadar, prima temă la care te invit să te gândești e: Cum te simți când ești blocat în trafic? Ce nerv îți atinge această situație?
Pentru mulți, marea provocare când sunt blocați în trafic e că ajung să se simtă ca niște PRIZONIERI. Nu ai control asupra timpului tău și nu ai prea multe opțiuni disponibile. Nu poți sări etape: nu poți zbura ca să te treci deasupra mașinilor care stau la coadă, nu poți suna un prieten să te ducă el mai repede la destinație.
Din punctul meu de vedere, principala problemă pe care traficul o ridică e RĂBDAREA. Avem tot mai puțină răbdare și ne dorim ca totul să se întâmple repede. Nu zic că e normal să stăm ore în șir la cozi în trafic, dar pe de altă parte observ, inclusiv la mine, că stăm tot mai rău cu răbdarea. Vrem totul ACUM.
Apoi, în trafic putem lucra și la toleranța la frustrare, la lipsa de control – pentru că suntem (sau ne simțim) ca niște prizonieri într-o mașină, pe un traseu în care nu avem control asupra timpului. Nu mai ședem cu sapa sub bărbie, acum stăm în mașină, cu volanul în brațe. Doar că nu-i nimic plăcut în toată situația asta nouă.
Ce faci când ești blocat în timp și spațiu
Am stat și m-am gândit mult ce putem face atunci când parcă nu putem face nimic. Adică atunci când suntem blocați în trafic. Notez aici câteva idei, poate vă ajută și pe voi:
- Pregătește-te dn start să faci mai mult timp pe drum
Știm cu toții cum e traficul în România (și nu numai): o adevărată probă de foc. Pregătirea mentală e, așadar, de bază ca să nu-ți pierzi mințile când vezi cum trec orele și tu abia ai ieșit din localitatea din care ai pornit.
Dacă Waze, Google Maps sau DistanteRutiere îți arată că drumul de la Cluj la Sibiu durează 2,5 ore, ia-ți ca reper mai mult de 3 ore. Spre exemplu, 4 ore. Nu te baza că e liber drumul. Pentru că nu e.
Dacă ajungi mai repede, va fi ca o recompensă, dar nu te baza pe asta.
- Caută activități prin care să valorifici acel timp petrecut în mașină
Senzația că pierdem timpul degeaba în mașină poată să scadă atunci când găsim ceva interesant de făcut.
Poți face o selecție de podcasturi sau cărți audio pe teme care te pasionează, cu lucruri pe care vrei să le afli, ca să rămâi concentrat pe învățare. Și să le ai mereu disponibile în mașină sau în telefon.
- Devino creativ
Păstrează-ți o stare mentală sănătoasă. Consideră că ești într-un antrenament: cum să rămâi relaxat în orice condiții.
Poți asculta și analiza reclamele de la radio, poți să inventezi jocuri în care să-i implici pe ceilalți pasageri, copii sau adulți: ghicitori, celebrul Fazan, jocuri de cuvinte pornind de la numerele mașinilor, orice vă trece prin cap.
- Pune la pachet apă, gustări, baterie externă
Foamea sau setea ne poate face mult mai irascibili, așa că asigură-te că ai la tine gustări și ceva apă sau suc. De asemenea, o baterie externă (încărcată) pentru telefon ajută mult să nu intrăm în panică.
- Lucrează la igiena ta mentală
Gândește-te ce poți să faci cu timpul acela, să nu te simți blocat într-o mașină în care nu poți face nimic, nici să înaintezi, nici să pleci. Dirijezează-ți atenția spre ceva constructiv.
Igienă mentală e un antrenament: urmărește gândurile; vezi ce poate sta în puterea ta, uită-te la neputința pe care o trăiești, vezi ce rămâne de făcut și încearcă să te împaci cu ideeea că nu poți controla ceea ce se întâmplă.
- Socializează
Sună-ți prietenii sau familia. Trece timpul mai repede și mai ușor când simți că nu ești singur. Aproape sigur cei dragi te vor ajuta să treci mai ușor peste nervii de moment.
- Analizează cum contribui tu la trafic
Caută, pe cât posibil, să nu aglomerezi și tu traficul atunci când e cel mai aglomerat. Caută opțiuni cât mai puțin riscante la capitolul timp (știu, e greu).
Apoi, poate merită să vedem și ce spirit civic avem fiecare dintre noi. Câți dintre noi le (mai) cerem aleșilor socoteală în legătură cu drumurile noastre? Sigur că toți cârcotim la colț de stradă. Dar am cerut socoteală aleșilor noștri, am dat măcar un telefon către autorități să le semnalăm problemele?
Dacă mulți dintre noi am face asta, în fiecare zi, cred că ne-am mișca un pic mai repede. Eu, spre exemplu, când am semnalat că stăm blocați de 2 ore pe 1 km mi s-a răspuns: „Păi, nu e niciun agent de poliție?!” Nu era, așa că au trimis. O mică-mică victorie.
Gânduri de final, înainte să parcăm subiectul
Mesajul cu care aș vrea să rămâi, dacă ai urmărit textul până aici, e că putem să ne luăm înapoi timpul pierdut atunci când suntem blocați în trafic.
Dar pentru asta acceptă că nu poți să controlezi. E frustrant, știu că toți avem urgențe și priorități, dar probabil că dintre toți cei aflați în ambuteiaj în coada de mașini de 3 km, foarte puțini aveau urgențe de viață și de moarte.
Viktor Frankl, neurolog austriac, psihiatru, filosof, autor și supraviețuitor al Holocaustului scrie așa: „Când nu suntem în stare să schimbăm o situație, ne rămâne provocarea de a ne transforma pe noi înșine”.
Traficul nu-l putem schimba noi de azi pe mâine, dar e în puterea noastră să ne schimbăm noi: să învățăm să așteptăm, să avem răbdare, să lucrăm cu nevoia noastră de control și de certitudine, să ne pregătim mai bine, ca să nu fim cu nervii întinși de fiecare dată când urcăm în mașină.
Drumuri bune vă doresc și o stare interioară cât mai echilibrată!